Perioada de recuperare

Uff…parca as face recuperare de cand ma stiu. Perioada de recuperare a inceput cam la 2 saptamani dupa operatie la clinica Filantropia din Bucuresti. Am nimerit intr-o camera cu 3 paturi, o camera “de lux” cum s-ar spune prin spitale. Cu toate ca ne aduceau mancare de la spital, mie si mamei mele( care si-a lasat vechea meserie si a devenit asistent personal ca sa stea cu mine tot timpul),sincer nu prea imi placea mancarea din spital(nu cred ca sunt singurul!), dar mai mancam din cand in cand, atunci cand aduceau ceva mai bun. Asistentele m-au indragit imediat, si femeile de la bucatarie la fel, chiar se intrebau ce mananc toata ziua ca mancarea de la mine o primeau inapoi. La inceput, dupa cum v-am zis, stateam numai in pat si faceam recuperare pasiva, cel care se ocupa de recuperare imi facea masaj la maini si picioare.

Cam dupa o luna, am fost mutat la spitalul Elias pentru recuperare. Prima impresie a fost ca este un spital mai mare, mai curat, aveam balcon(aer proaspat) si baie proprie in camera. Ca si la Filantropia, m-am imprietenit repede cu asistentele si cu femeile de la bucatarie, dar totusi a ramas ceva…nici aici nu-mi placea mancarea de la ei . La Elias puteam chiar sa ies afara sa ma plimb cu caruciorul. Intr-o zi ma plimbam cu mama pe langa Elias si am gasit o fundatie chiar langa spital si m-am ales cu un carucior mai performant, mai ales ca aveam nevoie de el ca sa imi mentina coloana dreapta, ce pot sa zic am avut si eu noroc. Am fost, sunt si voi fi o persoana optimista, chiar daca acum privesc lumea dintr-un carucior, stiu ca va fi bine.

Dupa 5 luni am ajuns si acasa, un apartament de 2 camere din Militari, pe care nu-l mai vazusem de la accident. Au urmat vizite peste vizite, nu ca nu ar fi fost si la spital, de la prieteni si rude. Acasa faceam gimnastica de recuperare cu mama si cu fratele meu de obicei. In februarie am inceput iar recuperarea la Filantropia si am continuat la Elias, unde exercitiile de recuperare s-au schimbat, acum faceam impachetari cu parafina, ridicam greutati la scripete, ma ridicam(de fapt eram ridicat) in picioare la un spalier. Si uite asa a venit vara…soarele ardea, eu transpiram de ziceai ca sunt la sauna, a inmprovizat mama si o stropitoare sa ma stropeasca cand imi era cald .

In august am ajuns si eu acasa, home sweet home. Si iar am inceput recuperarea de acasa, cu exercitii noi, cu sedinte de acupunctura si ca sa fie totul perfect si cu niste demolari prin casa. De atunci am in casa un scripete si un spalier la care fac exercitii. Timpul a trecut…si toamna a venit. Odata cu ea, a venit si plecarea la Mangalia, la un sanatoriu de recuperare, despre care o sa va povestesc maine ca acum sunt cam obosit.

---

Powered by WordPress and ElegantBlue theme.