Vroiam sa devin bucatar
Si nu oricum, ci la un restaurant cu renume, aveam de gand sa plec si in afara, sa-mi fac un viitor. Pasiunea pentru meseria de bucatar a aparut in urma cu cativa ani cand, butonand telecomanda televizorului, am dat peste o emisiune care avea ca invitat un bucatar italian. Nu mai stiu ce reteta pregatea, dar am ramas placut impresionat de felul cum pregatea mancarea si mi-am zis ca o sa devin bucatarcand o sa fiu mare. Bucataria italiana m-a atras dintotdeauna si stim cu totii ca Italia a dat lumii doua feluri exceptionale de mancare: Pizza si Pastele, ambele intr-o gama foarte variata.
Cu “meseria” in gand, am urmat Scoala de Arte si Meserii(SAM) din cadrul Colegiului Viilor. In clasa a X-a, venit vremea cand trebuia sa facem si practica, eram asa de entuziasmat ca o sa apuc sa gatesc, sa fac ce facea italianul pe care l-am vazut la televizor, insa am fost dezamagit. In loc sa ne puna la bucatarie, pe mine si pe colegii mei, ne puneau la patiserie si cofetarie, eram un fel de ajutoare slugi, singurele sarcini erau: aranjatul pateurilor in tava, rasul merelor si bineinteles spalatul vaselor. Ca recompensa pentru munca de bucatar ajutor sluga aveam cateva pateuri(10-20) de fiecare. Atunci am vazut ca viata nu e asa roz si ca trebuie sa muncesti din greu ca sa ajungi cineva, sa ai un loc decent de munca.
Pe la sfarsitul celui de-al doilea semstru al clasei a X-a, am ajuns sa fac practica la restaurantul Boccaccio impreuna cu un prieten. Practica a tinut 5-6 luni dupa care ne-am angajat acolo. Era munca, dar faceam ceva ce imi placea, intr-un mediu placut alaturi de prieteni. Imi aduc aminte ca de primul salariu mi-am luat o pereche de blugi si una de adidasi, simteam un sentiment anume, poate pentru ca erau cumparate cu banii mei si nu cu banii parintilor. M-am bucurat de ele doar o saptamana, saptamana dinainte accidentului…Acum sunt constient ca nu o sa mai fiu niciodata bucatar, nu o sa mai fiu niciodata cum am fost inainte de accident, dar nu-i nimic eu sunt un optimist si voi face orice ca sa pot merge din nou.
imi pare tare rau sa aud de accidentul tau. nu pot decat sa-ti tin pumnii, sa ai o vointa de fier si sa-ti ajute cle de sus sa iti fie bine!
Salut stiu ca este o tragedie mare pentru tine dar nu uita niciodata ca este cineva acolo sus care ne ajuta pe toti.Dar si foarte multi oameni care sunt alaturi si ne ajuta nu dispera si nu da inapoi tot timpul mergi inainte si indeplinesteti visul. In fiecare tunel este o lumina care trebuie gasita.Nu te intrista caci daca ai dorinta tu vei gasi aceasta lumina.Iti doresc mult succes, rabdare, putere si iubire de la prieteni.
Multa sanatate si fericire si sper sa iti indeplinesti visul .Numai bine.
omule imi pare nespus de rau pentru tine…eu cam de la varsta de 10 ani am vrut sa devin bucatar dar nu cred ca mai am a doua sansa…:(( si regret nespus , in clasa a 9-a am dat la liceul de pictura doar dintr-o simpla prostie , iar acum in clasa a 11-a m-am transferat la forestier tot dintr-o mare prostie nush ce a fost in mintea mea…oare mai am vreo sansa de a-mi indeplini visul?( suna cam ciudat dar imi doresc din inima asta…)
Esti tanar, se poate
eu o sa incp cls a 8-a in sept ji nu stiu unde sa ma ma duk ..la ke likeu:-?? as vrea la agricol la industria alimentara dar aici in alexandria nu prea ai de unde sa alegi …asta e..ji facultate as gasi in bucuresti …de 2 ani gatesc in casa zilnic pot spune si mereu o ajut p mama in bucatarie…si as vrea ca visul meu sa devina realitate dar ce ma ingrijoreaza este ca la liceu sunt numai baieti dastia prosti ji toti isi iau bataie prima data … si fetele numai ….sa t ajute dumnezeu ji multa bafta in continuare:*