Transfer spital - continuare
Am ajuns acolo Joi seara, m-au bagat la terapie intensiva, m-au bagat pe antibiotice, pe mama n-au lasat-o sa stea cu mine si a fost trimisa acasa. Am inceput sa vorbesc abia sambata dimineata dar nu prea imi aduceam aminte, mama ma intreba tot felul de lucruri.
De duminica am inceput sa-mi revin mai bine si am inceput sa mananc chiar daca nu prea aveam pofta de mancare, mama venea dimineata si pleca seara. Timpul trecea foarte greu, mai ales ca era si un radiou care spunea din oran-n-ora cat este ceasul.Eram nevoit sa stau numai pe parti, asa ca din 3 in 3 ore rugam personalul sa ma intoarca.
Nu am avut probleme cu personalul, pana intr-o seara cand vin 3 dudui in tura de noapte (19:00-7:00) si le-am spus daca ma intorc si pe mine, una din ele a avut intentia dar pt ca celelalte 2 nu raspundeau cand erau intrebate “cine ma ajua sa-l intorc pe baiat”, am ramas neintors pana dimineata, erau ocupate, la 8:30 s-au dus sa prinda telenovela de noapte, mai se numeste si terapie intensiva.
Faceam 2 perfuzii pe zi, asta inseamna cam 4 ore 
. Tratamentul mergea din ce in ce mai bine, asa ca Vineri, 11 Aprilie mi-a facut externarea.
Eu doream sa merg cu taxi-ul, dar doctora mi-a spus ca-mi da salvare la ora 12, din ora 12 s-a facut 3 jumate, noroc ca a bagat girofarul si la 4 eram acasa .
Sper din tot sufletul ca esti bine si astept vesti bune din partea ta. Imi pare totusi rau pentru tratamentul aplicat in spital. Nu am putut sa trec drept neobservata indiferenta asistentelor…
Mai santem care au trecut prin ce treci tu si stiu cum e cu indiferenta asistentelor.Multumita lor ma lupt de 4 ani cu niste escare de toata lauda…N-am stiu ca la Balotesti au recuperare.Iti cer prea mult sa vb putin pe mess si sa-mi dai cateva informatii?id-ul meu e lumimsg
mersi si succes
Alexandra, acum sunt bine, Luminita am dat add.
Pentru sase ore am simtit si eu cum e sa fii tratat cu indiferenta de personalul medical din Romania. In toamna m-am operat de apendicita…un nimic. Insa rahianestezia m-a terminat. Doctorul nu s-a sinchisit sa imi faca un EKG si nu a vazut ca am infundare de stern, drept urmare toracele imi apasa plamanii. Asa ca trei zile dupa operatie nu am putut sa respir ca lumea. Revenind, ziceam ca mi-au facut rahi, ei bine, timp de sase ore am inteles cum e sa nu te poti misca si cum asistentele se uita la telenovele in timp ce eu imi doream cu disperare sa fiu intoarsa. Imi doresc din tot sufletul sa fii bine. Si stiu ca o sa fii bine. Daca vrei, adresa de mail e si id-ul de mess… Tot binele din lume!
Imi pare rau ca ai trecut si tu prin asa ceva
, iti multumesc pt. gandurile bune. Si eu cred ca intr-o buna zi o sa fie totul bine.